marți, 15 iunie 2010
joi, 26 noiembrie 2009
Steliana Grama, Curcubeul viselor, continuare
Cosmonaut pe Sagitta
Aş vrea să zbor cu racheta
Prin cosmos, să zbor spre lună,
Să văd prin ce-i mai bogată
Decât Terra mea străbună.
Pe marte se aselenizez
Stea roşie, ca un soare,
Şi pe dânsa să controlez
De sunt farfurii zburătoare.
Şi pe Jupider, şi pe Saturn
Vreau cu-a mea „Sagitta” să zbor,
Pe Uran, Pluton, Neptun
Vreau s-aterizez, apoi să zbor
Spre centrul galacticii noastre,
Aterizând pe stele mii,
Roşii, galbene, verzi, albastre,
Parcă-ar fi flori din câmpii.
Constelaţia „Sagittarius”!
Nu eşti punctul meu final.
Sagittarius, Sagittarius,
Eşti numai un punct temporal.
Căci vom descoperi galactici noi
Şi ne vom perfecţiona,
Însă, copii, se cere de la noi
A învăţa şi a acţiona.
19 martie 1987
Fetiţa din Hiroshima
Memoriei fetiţei japoneze Sasaky Sadako
O rază-mi mângâie faţa,
Când eu din somn mă trezesc!
Terra! Bună dimineaţa!
Ce bine c-o zi mai trăiesc!
Eu sunt bolnavă. Doresc
În grabă să mă-nsănătoşesc.
Să fie pace pe globul pământesc!
Cât de mult vreau să trăiesc!
Pe cer vreau stelele să lucească,
Orezul din belşug să crească!
Piscurile munţilor albească!
Omenirea-n pace trăiască!
De pe pervaz îmi zâmbeşte un cocor
Cu aripile lui de hârtie.
Eu nu mai am puteri. Mor,
Dar tu trăieşti! Fă-n lume pace să fie!
19 septembrie 1987
Jur
Jur pe pământ,
Limba mea sfântă,
Cât mai cuvânt –
Am s-o vorbesc!
Căci graiul meu – soare –
Pe mine mă-ncântă
Şi mie îmi pare
Că-i dumnezeiesc!
27 septembrie 1987
Pictor
Cu şevaletul prin natură
Umbla acum, umbla cândva,
Prin iarba-naltă şi matură
Mai căutând încă ceva.
Şi după-atâţia ani de-a rândul
Şi după-atâtea căutări
Culoarea el găsi şi gândul
Multpătimitei aşteptări.
Zăcea în iarbă. O cuprinse.
Ardea, şi-o duse la spital.
Se întremă şi îl surprinse
Cât arăta de ideal.
Aceiaşi ochi – cei ai visării,
Acelaşi zâmbet fericit,
Însă acum al aşteptării
Modelului ce-a regăsit.
Dar s-a-ncruntat – era idee,
Şi nu model, şi nu ceva!
El n-a-nţeles-o, şi, scânteie
A prins a se evapora.
Şi a plecat pe totdeauna
Sau, poate, numai temporar;
În ceruri iar păleşte luna,
Adulmecând un monetar.
Melancolie, foc şi zgură,
Oricând, oriunde şi orice,
Cu şevaletul prin natură
Mai cată încă nu ştiu ce.
14 mai 1987
Secolul XXI
Fără teamă urmăm noi pe munte,
Cucerim Jomolunga, cucerim,
A munţilor piscuri cărunte,
Harta cosmosului o întocmim.
Rachetele noastre zboară de-acum,
Spre Marte, Jupiter, Venera,
Extratereştrii şi-au croit drum
Aterizând tocmai pe Terra.
Şede Corneliu şi se gândeşte:
„Chiar am visat eu sau n-am visat?”.
Tic-tac ceasul vremii se roteşte,
Şi Corneliu se scoală din pat.
Secole douăzeci şi unu,
Corneliu visează la tine,
Atunci poate nu va mai bate tunul
Şi nu vor mai fi ruine.
Dar va fi o pace mondială,
Pace divină pe-ntreaga Terră,
Secole douăzeci şi unu,
Vei fi a raţiunii eră!
7 octombrie 1987
Terra meditează
O coroniţă Terra-şi face,
Pe cap şi-o pune şi zâmbeşte,
Dacă ar fi în lume pace…
Dar pace nu-i şi ea gândeşte:
Dacă ar fi pace în lume
Şi nu, nicicând un nou război,
Nu ar rămâne fără mume
Copii flămânzi, aproape goi.
Nu ar rămâne fără taţi,
Care cu arma-şi fac dreptate,
Nu ar rămâne fără fraţi,
Care-şi caută libertate.
Fără surori ei n-ar rămâne
Şi singuri ei, rupţi şi murdari,
Pe drumuri n-ar cerşi o pâine,
Nicicând, nicicând n-ar fi hoinari.
Dar astăzi lumea se-narmează,
Despre copii rar se vorbeşte.
Copiii au o minte treazp –
Astfel pământul se gândeşte.
5 decembrie 1987
Antilopa Gnou
Antilopa Gnou
Zice numai „nu”!
Umblă supărată,
Gata să se bată,
Gata să se-ntoarne
Spre-a lua în coarne
Char pe bietul leu.
Leul: – Aoleu! –
Şi-o-mbunează: – Lasă,
Nu fi mânioasă.
N-ai motive, zău,
Să-ţi faci sânge rău:
Cerul e senin,
Lacul Ciad e plin,
Iarbă verde, soro,
Până la Mussoro!…
9 septembrie 1988
Ariciul
Un, doi, trei, patru, cinci –
Iată vine un arici,
Un arici negru, ţepos,
Cu un măr roşu, frumos.
Şase, şapte, opt, nouă, zece –
Dar ariciul vrea să plece.
– Nu pleca, arice, stai!
Aici vei trăi ca-n Rai.
Ţi-oi da ciuperci, şi-oi da mere,
Nu pleca, te rog, măi vere!
– Eu am ariceii mei
Şi fug repede la ei.
27 august 1988
Noi, romanticii
Ne avântăm spre tăriile cerului,
Fiece oră i-o oră astrală…
Luptăm pentru triumfu-Adevărului,
Pentru dreptatea universală!
21 mai 1988
Sunt la primul examen
Sunt la primul examen
Şi inima-mi de-adolescent,
Sunt la primul examen –
Viitor, trecut şi prezent.
Sunt la primul examen,
Când soarele râde prin geam.
Sunt la primul examen –
Glie, Limbă şi Neam.
Sunt la primul examen –
Cosmosul doarme în pace.
Sunt la primul examen –
Se-nchină istoriei macii.
Sunt la primul examen –
Sunt fiu al Planetei Pământ!
Sunt la primul examen –
Examenul cel mai sfânt!
26 mai 1988
Aş vrea să zbor cu racheta
Prin cosmos, să zbor spre lună,
Să văd prin ce-i mai bogată
Decât Terra mea străbună.
Pe marte se aselenizez
Stea roşie, ca un soare,
Şi pe dânsa să controlez
De sunt farfurii zburătoare.
Şi pe Jupider, şi pe Saturn
Vreau cu-a mea „Sagitta” să zbor,
Pe Uran, Pluton, Neptun
Vreau s-aterizez, apoi să zbor
Spre centrul galacticii noastre,
Aterizând pe stele mii,
Roşii, galbene, verzi, albastre,
Parcă-ar fi flori din câmpii.
Constelaţia „Sagittarius”!
Nu eşti punctul meu final.
Sagittarius, Sagittarius,
Eşti numai un punct temporal.
Căci vom descoperi galactici noi
Şi ne vom perfecţiona,
Însă, copii, se cere de la noi
A învăţa şi a acţiona.
19 martie 1987
Fetiţa din Hiroshima
Memoriei fetiţei japoneze Sasaky Sadako
O rază-mi mângâie faţa,
Când eu din somn mă trezesc!
Terra! Bună dimineaţa!
Ce bine c-o zi mai trăiesc!
Eu sunt bolnavă. Doresc
În grabă să mă-nsănătoşesc.
Să fie pace pe globul pământesc!
Cât de mult vreau să trăiesc!
Pe cer vreau stelele să lucească,
Orezul din belşug să crească!
Piscurile munţilor albească!
Omenirea-n pace trăiască!
De pe pervaz îmi zâmbeşte un cocor
Cu aripile lui de hârtie.
Eu nu mai am puteri. Mor,
Dar tu trăieşti! Fă-n lume pace să fie!
19 septembrie 1987
Jur
Jur pe pământ,
Limba mea sfântă,
Cât mai cuvânt –
Am s-o vorbesc!
Căci graiul meu – soare –
Pe mine mă-ncântă
Şi mie îmi pare
Că-i dumnezeiesc!
27 septembrie 1987
Pictor
Cu şevaletul prin natură
Umbla acum, umbla cândva,
Prin iarba-naltă şi matură
Mai căutând încă ceva.
Şi după-atâţia ani de-a rândul
Şi după-atâtea căutări
Culoarea el găsi şi gândul
Multpătimitei aşteptări.
Zăcea în iarbă. O cuprinse.
Ardea, şi-o duse la spital.
Se întremă şi îl surprinse
Cât arăta de ideal.
Aceiaşi ochi – cei ai visării,
Acelaşi zâmbet fericit,
Însă acum al aşteptării
Modelului ce-a regăsit.
Dar s-a-ncruntat – era idee,
Şi nu model, şi nu ceva!
El n-a-nţeles-o, şi, scânteie
A prins a se evapora.
Şi a plecat pe totdeauna
Sau, poate, numai temporar;
În ceruri iar păleşte luna,
Adulmecând un monetar.
Melancolie, foc şi zgură,
Oricând, oriunde şi orice,
Cu şevaletul prin natură
Mai cată încă nu ştiu ce.
14 mai 1987
Secolul XXI
Fără teamă urmăm noi pe munte,
Cucerim Jomolunga, cucerim,
A munţilor piscuri cărunte,
Harta cosmosului o întocmim.
Rachetele noastre zboară de-acum,
Spre Marte, Jupiter, Venera,
Extratereştrii şi-au croit drum
Aterizând tocmai pe Terra.
Şede Corneliu şi se gândeşte:
„Chiar am visat eu sau n-am visat?”.
Tic-tac ceasul vremii se roteşte,
Şi Corneliu se scoală din pat.
Secole douăzeci şi unu,
Corneliu visează la tine,
Atunci poate nu va mai bate tunul
Şi nu vor mai fi ruine.
Dar va fi o pace mondială,
Pace divină pe-ntreaga Terră,
Secole douăzeci şi unu,
Vei fi a raţiunii eră!
7 octombrie 1987
Terra meditează
O coroniţă Terra-şi face,
Pe cap şi-o pune şi zâmbeşte,
Dacă ar fi în lume pace…
Dar pace nu-i şi ea gândeşte:
Dacă ar fi pace în lume
Şi nu, nicicând un nou război,
Nu ar rămâne fără mume
Copii flămânzi, aproape goi.
Nu ar rămâne fără taţi,
Care cu arma-şi fac dreptate,
Nu ar rămâne fără fraţi,
Care-şi caută libertate.
Fără surori ei n-ar rămâne
Şi singuri ei, rupţi şi murdari,
Pe drumuri n-ar cerşi o pâine,
Nicicând, nicicând n-ar fi hoinari.
Dar astăzi lumea se-narmează,
Despre copii rar se vorbeşte.
Copiii au o minte treazp –
Astfel pământul se gândeşte.
5 decembrie 1987
Antilopa Gnou
Antilopa Gnou
Zice numai „nu”!
Umblă supărată,
Gata să se bată,
Gata să se-ntoarne
Spre-a lua în coarne
Char pe bietul leu.
Leul: – Aoleu! –
Şi-o-mbunează: – Lasă,
Nu fi mânioasă.
N-ai motive, zău,
Să-ţi faci sânge rău:
Cerul e senin,
Lacul Ciad e plin,
Iarbă verde, soro,
Până la Mussoro!…
9 septembrie 1988
Ariciul
Un, doi, trei, patru, cinci –
Iată vine un arici,
Un arici negru, ţepos,
Cu un măr roşu, frumos.
Şase, şapte, opt, nouă, zece –
Dar ariciul vrea să plece.
– Nu pleca, arice, stai!
Aici vei trăi ca-n Rai.
Ţi-oi da ciuperci, şi-oi da mere,
Nu pleca, te rog, măi vere!
– Eu am ariceii mei
Şi fug repede la ei.
27 august 1988
Noi, romanticii
Ne avântăm spre tăriile cerului,
Fiece oră i-o oră astrală…
Luptăm pentru triumfu-Adevărului,
Pentru dreptatea universală!
21 mai 1988
Sunt la primul examen
Sunt la primul examen
Şi inima-mi de-adolescent,
Sunt la primul examen –
Viitor, trecut şi prezent.
Sunt la primul examen,
Când soarele râde prin geam.
Sunt la primul examen –
Glie, Limbă şi Neam.
Sunt la primul examen –
Cosmosul doarme în pace.
Sunt la primul examen –
Se-nchină istoriei macii.
Sunt la primul examen –
Sunt fiu al Planetei Pământ!
Sunt la primul examen –
Examenul cel mai sfânt!
26 mai 1988
Cap.I CONTINENTUL DE CIOCOLATĂ
Frunzele
Cad frunzele în toamnă
Sub cerul ţării mele,
Rotindu-se prin aer,
Ca nişte păsărele.
Sub cerul ţării mele,
Se-nvârt, ţinându-se de mână,
Vroind parcă să spună:
„Nici noi nu suntem singurele!”
Cad frunzele de aur!
Toamna mi-e sora mică
Şi eu mă duc la şcoală
C-un covrig şi cu-o cordică.
2 septembrie 1981
Sinceritate
Am primit astăzi un „5”
La citire, iată-l!
Dar sunt tare necăjit
C-am primit astăzi un „2”
La purtare, bată-l….
4 iunie 1982
La drum
Mă pornesc peste coline
C-un prieten lângă mine,
Ne plimbăm voios pe vale
Şi culegem flori în cale.
Hop, în faţă o broscuţă,
Noi o rupem la fuguţa
Şi acasă cu năduf
Am făcut o dată: „Ufff!”.
9 iunie 1982
Ţânţarul ghiduş
Un ţânţar am prins – ghiduş,
Tru-li-luş, tru-li-luş!
Drag mi-i blândul ţânţăraş,
Tru-li-laş, tru-li-laş!
Dar e trist ţânţarul meu
Şi ce-ar fi, adică,
Să mă joc mai bine eu
C-o mică furnică?
Dar şi ei să umble-i place
Şi e tristă foarte!
Ian s-o las mai bine-n pace
Şi să-mi iau o carte!
7 iunie 1982
Vine primăvara
Ploaia bate-n geamuri,
Râul se dezgheaţă –
Vine primăvara
Peste plaiuri.
Soarele-asfinţeşte,
Luna-nsă răsare.
Steaua spune-n Ţară:
„Vine primăvara!”.
5 martie 1982
La şcoală
Dzin-dzin-zin-in!
Clopoţelul sună.
Dzin-dzin-zin-in!
Şi la carte ne adună.
Iar învăţătorii,
Rumeni ca bujorii
Ne aşteaptă-n sală
Să venim la şcoală.
Dzin-dzin-zin,
Clopoţelul sună.
Dzin-dzin-zin!
Şi la carte ne adună!
5 septembrie 1982
Pisica
Noi avem o pisicuţă
Foarte, foarte miticuţă.
Ziua-ntreagă se hrăneşte
Doar cu lapte şi cu peşte.
4 iunie 1982
Rodica
Rodica de la mama,
Care lucrează-n vie,
Mănâncă-un strug de poamă,
Gândindu-se la glie:
„Când eu voi fi matură,
Lucra-voi vieriţă…
Dar pân’ atunci lucrez
La mine-n grădiniţă”.
10 aprilie 1983
Cartea
Aflăm din carte multă-nţelepciune,
Despre-a noastră limbă şi despre-al nostru plai,
Deci s-o păstrăm mereu ca pe-o minune –
Să ne-nfrumuseţeze-al nostru trai.
18 ianuarie 1983
Fie-n lume pace!
„Fie-n lume pace!” –
Zice o fetiţă.
„Fie-n lume pace!” –
Râde-o garofiţă.
„Fie-n lume pace!” –
Spune-un băieţel.
Fie-n lume pace!
Un simbol – un porumbel.
19 iunie 1983
Privighetoarea
O dulce melodie
Cântă-o privighetoare.
Despre măreaţa glie,
Lună, luceferi, soare.
Toată fiinţa vie
Şi-a încetat mişcarea.
O dulce melodie
Ascultă suflarea.
7 iulie 1984
Bine-ai venit, vacanţă!
Bine-ai venit, vacanţă dragă,
Pe plaiul nostru însorit.
Te-am aşteptat o iarnă-ntreagă
Cu nerăbdare. În sfârşit
Tu ne-ai adus atâtea bucurii,
Şi tabere de-odihnă ca-n poveşti
În care asună glasuri de copii…
Vacanţă scumpă, cât de bună eşti!
Cărăruşa spre bunici ne cheamă,
De-aventuri nu-i chip să te dezici.
Porneşte-te la drum, dar fără teamă
Şi fă-ţi o clasă mare de amici!
9 iunie 1985
Molţi
Aseară a nins şi Molţi,
Căţeluşul meu de pluş,
Găsi uşa descuiată
Şi-o zbughi la săniuş
Iar acolo ştii, măi frate,
Derdeluşu-i minunat!
– Molţi, ia o săniuţă,
Urcă-te neapărat!
Căţeluşul nici n-aşteaptă
Să-l rogi de mai multe ori,
Urcă într-o săniuţă
Şi porneşte repejor.
De-odată el îl vede
Pe tăicuţa meu,
Care vine nu-ş’ de unde
Cu un rucsac greu.
…Tata pune-ncet rucsacul
În snaia mea.
Eu îl iau pe Molţi-n braţe
Şi pornim spre casa-aşa…
14 februarie 1985
Naşterea ploii
Nourii pe cer se joacă,
Se transformă… asta-i lege.
Uite acolo o toloacă,
Dincolo o minge trece.
Pe toloacă două porţi
Pentru joacă stau de-a gata,
Aşteaptă copii în şorţ,
Care mingea să le bată.
Nourii de pe aproape
În copii s-au transformat,
Joacă-n câteva etape
A-nceput, vând şi-a luat.
Gol! Gol! Gol! Încă un gol!
De atâta încordare
Au pornit în jos spre sol
Picuri mari şi plouă tare…
23 noiembrie 1985
Prietenie
Dacă am cânta o dată
Toţi ai globului copii,
Ar cânta cu noi şi luna,
Şi luceferii-argintii.
Dacă am juca o dată
Hora noastră de la sat,
s-ar cutremura pământul,
ca un pom ce-i scuturat.
Dacă ne-am lua de mână
Toţi copiii lumii, noi,
Cu îngemănate braţe
Am cuprinde globu-apoi.
7 iulie 1985
Să ne-nchinăm…
Să ne-nchinăm soarelui, care ne încălzeşte,
Şi pâinii smolite, ce ne hrăneşte,
Îngenunchem în faţa mamei care ne creşte
Şi-a bunului tată ce ne iubeşte.
Să ne-nchinăm meleagului nostru natal,
Limbii materne, în care vorbim.
Şi păcii – tezaur universal,
Întotdeauna ţării în care trăim!
25 august 1985
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Stă falnic pe-acest pământ,
Şi-ndreaptă crengile spre soare,
Neavând teamă de vânt!
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Păzeşte codrul şi via,
Rândunelele din zare,
Nistrul şi întreaga glie!
27 aprilie 1985
Unui băieţel mai mare
Băieţele, băieţele, ce stai sub a mea fereastră,
Fluierând din noapte-n noapte ca o pasăre măiastră?
Băieţele, fugi de-aice, pot să intru în păcat,
Dacă vezi, sunt încă mică, nu-s bună de măritat.
Inima în piept mă doare, n-am puteri ca să mai strig:
Băieţele, intră-n casă, nu sta-n moină, nu sta-n frig!
Băieţele, stai de-aşteaptă, eu voi fi pe veci a ta,
Peste-ani părinţii noştri de ne-or binecuvânta!
27 mai 1985
Lui Ion Creangă
Bădiţă Ioane, adesea te văd,
Ca altădată plin de veselie.
Poate-ai venit să ne citeşti
Vreo amintire din copilărie?
Tu vii la noi cu-o torbă mare –
Mă mir cum nu o scapi pe drum.
Căci tot pe drum ’mneata mai ticluieşti
Interesante pentru noi poveşti.
Apoi le spui – şi tatei şi mămicăi,
Iar uneori bunica tot le ştie;
Probabil că a învăţat şi ea la şcoală
Sau de la moşi le ştie din pruncie.
Dar mie cel mai mult îmi place
Smaranda ceea oşlobană,
Mai toţi vitejii din poveşti
Şi toată lumea năzdrăvană.
Aşa sunt eu. Şi lumea mea
Ce se numeşte SEC-SOR-LUN
E locuită de viteji
Şi de copiii cei mai buni!
4 iunie 1985
Maria
Te zbaţi zbuciumată la ţărmuri, Mare,
Şlefuind stâncile până la luciu.
Oare nu îngropi acolo pietre rare
Sau vreo taină-n adâncu-ţi albăstriu?
Privesc cum delfinii sar în faţă,
Corăbiilor arătându-le drumul.
Pescăruşii ţipă c-un dor de viaţă
Şi peştii înoată cu duiumul.
16 august 1985
Meleagul meu
Meleagul meu străbun
De codri şi de vii,
Arţari ai şi goruni,
Izvoare şi câmpii.
Străbunul meu meleag
În cântece doinit,
Ca aerul de drag
Îmi eşti, meleag iubit!
5 mai 1986
Anul nou
A sosit anul nou, copii,
Bradu-i plin de jucării.
Uităm toate relele
Şi toate belelele.
În jur atâtea bucurii.
Dansează copiii zglobii,
Spun poveşti şi poezii,
Colinde, snoave hazlii.
Moş Crăciun cu sacu-i plin,
Ne-ascultă pe toţi blajin,
Şi ne-mparte jucării,
Dar cum e la voi, copii?
25 decembrie 1986
În aşteptare
– De ce nu vine Moş Crăciun?
Întreabă micuţa Lida,
Oare a ajuns cu bine
Răvaşul meu în Antarctida?
– Nu te nelinişti, că vine,
Îi zice mămica.
– Dar oare unde-a dispărut
Dragul meu tătică?
29 decembrie 1986
Munca
Orice muncă cere jertfe
Fie grele sau uşoare,
Ai parte de bucurii
Fie dese, fie rare.
Orice muncă e frumoasă,
Dacă o iubeşti curat,
Îţi face faţa luminoasă,
Parcă-ai fi un împărat.
Da, eşti împărat al muncii
De lauri încununat…
Ei şi ce dacă pe cap
N-ai coroană de-mpărat?
9 noiembrie 1986
Pescăruşii
Pescăruşii zboară deasupra mării,
Cu mâna la ochi stau şi-i privesc
Până ce se pierd în largul depărtării,
Până hăt departe, ’ncât nici nu-i zăresc.
– Pescăruşi, pescăruşi, ce zburaţi atâta
Deasupra mării ţipând sfâşietor?
– Regele nostru demult hotărât-a
Să-i găsim mireasa, al lui scump odor.
Într-o zi blestemată au început nevoi,
Şi apă căzut-a regina noastră…
De atunci mereu o căutăm noi,
Privind întruna la apa albastră.
– Şi ce vârstă are regele vostru? –
Întreb pescăruşii din depărtare.
– Bătrân, bătrân e regele nostru. –
Şi pescăruşii se pierd în zare…
27 august 1986, Balabanca
Plaiul meu
Uite acolo, pe imaş,
Zburdă-un mieluşel,
Lângă el un fluturaş –
Zboară uşurel.
Un tei creşte lângă poartă,
Iar alături e-o fântână.
Trosnesc lemnele în vatră,
Cântă un cioban la stână.
Iar acolo, mai sus de vie,
Freamătă-o mândră livadă,
Peste lan – o ciocârlie,
Un prăsad creşte-n ogradă.
Am crescut la sânul tău
Şi-ţi ascult întocmai slova,
Plaiul meu din moşi-strămoşi,
Dulce baştină – Moldova!
7 mai 1986
Amintiri din copilărie
lui Ion Creangă
De pe-o stâncă, la răscruce,
Pe-un copac mai scorburos,
Pupăza din tei se uită
La Nică Şotelnicul.
Care în amiaza mare
Se scălda în ştioalnă,
Uitând de grijile mamei.
Apoi atent – cum la cireşe
Ştrengarul Nică a plecat.
C-o vargă tuşa Măriuca
După nepot s-a şi luat.
Ala timpuri apucară:
Şi frumoase, şi urâte,
Dar copilăria-i una,
Care, uite, nu se uită…
Apoi Ionică a plecat să-nveţe –
Crescuse un flăcău sadea
Şi cum lui Trăsnea îi făcuse bicicletă –
Toată viaţa ei nu vor uita!
Şi iată, aducându-şi aminte de toate,
Prin câte i-a fost dat să treacă –
Scrisese-o mare amintire Ion Creangă…
Poate că era şi poveste,
Dar s elipea de sufletul omului,
Ca frunza de creanga pomului,
Şi nimeni nu-o va uita,
Ci s-o ştie va-ncerca.
Fiecare vrea s-o ştie –
„Amintiri din copilărie”.
7 iunie 1987
Neamul meu de legendă
Ştiu tot ce-a fost în poveste,
În ea am trăit şi trăiesc,
Legendă ţara mea este,
Legendă cu-n nume firesc.
Moldovă – Dacie moale,
Strămoşii intrau în baladă,
În clipă ştiau să se scoale,
Dar niciodată – să cadă!
Cu bucurii şi victorii
Au înfruntat pân’ şi moarte.
Eşti hărăzită de glorii
Şi alinată de soartă.
Înscrisă e orice veste
Într-a vieţii agendă…,
Ţara mea de poveste,
Neamul meu de legendă!
23 octombrie 1987
Andrei şi căţeluşul
Andrei din ograda noastră
A-mplinit cinci anişori
Şi plecă la grădiniţă,
Însoţit de-un câinişor.
– Cum te cheamă? Îl întreabă
El pe căţeluş în stradă.
– Ham, ham! Cuţu. Te păzesc
Şi n-am voie să vorbesc.
– De ce? Se miră Andrei
Vrei să mă-nsoţeşti?
Doar nu trag eu de fundiţă
Vreo fetiţă!
– Dar fugi de la grădiniţă!
15 februarie 1987
Cad frunzele în toamnă
Sub cerul ţării mele,
Rotindu-se prin aer,
Ca nişte păsărele.
Sub cerul ţării mele,
Se-nvârt, ţinându-se de mână,
Vroind parcă să spună:
„Nici noi nu suntem singurele!”
Cad frunzele de aur!
Toamna mi-e sora mică
Şi eu mă duc la şcoală
C-un covrig şi cu-o cordică.
2 septembrie 1981
Sinceritate
Am primit astăzi un „5”
La citire, iată-l!
Dar sunt tare necăjit
C-am primit astăzi un „2”
La purtare, bată-l….
4 iunie 1982
La drum
Mă pornesc peste coline
C-un prieten lângă mine,
Ne plimbăm voios pe vale
Şi culegem flori în cale.
Hop, în faţă o broscuţă,
Noi o rupem la fuguţa
Şi acasă cu năduf
Am făcut o dată: „Ufff!”.
9 iunie 1982
Ţânţarul ghiduş
Un ţânţar am prins – ghiduş,
Tru-li-luş, tru-li-luş!
Drag mi-i blândul ţânţăraş,
Tru-li-laş, tru-li-laş!
Dar e trist ţânţarul meu
Şi ce-ar fi, adică,
Să mă joc mai bine eu
C-o mică furnică?
Dar şi ei să umble-i place
Şi e tristă foarte!
Ian s-o las mai bine-n pace
Şi să-mi iau o carte!
7 iunie 1982
Vine primăvara
Ploaia bate-n geamuri,
Râul se dezgheaţă –
Vine primăvara
Peste plaiuri.
Soarele-asfinţeşte,
Luna-nsă răsare.
Steaua spune-n Ţară:
„Vine primăvara!”.
5 martie 1982
La şcoală
Dzin-dzin-zin-in!
Clopoţelul sună.
Dzin-dzin-zin-in!
Şi la carte ne adună.
Iar învăţătorii,
Rumeni ca bujorii
Ne aşteaptă-n sală
Să venim la şcoală.
Dzin-dzin-zin,
Clopoţelul sună.
Dzin-dzin-zin!
Şi la carte ne adună!
5 septembrie 1982
Pisica
Noi avem o pisicuţă
Foarte, foarte miticuţă.
Ziua-ntreagă se hrăneşte
Doar cu lapte şi cu peşte.
4 iunie 1982
Rodica
Rodica de la mama,
Care lucrează-n vie,
Mănâncă-un strug de poamă,
Gândindu-se la glie:
„Când eu voi fi matură,
Lucra-voi vieriţă…
Dar pân’ atunci lucrez
La mine-n grădiniţă”.
10 aprilie 1983
Cartea
Aflăm din carte multă-nţelepciune,
Despre-a noastră limbă şi despre-al nostru plai,
Deci s-o păstrăm mereu ca pe-o minune –
Să ne-nfrumuseţeze-al nostru trai.
18 ianuarie 1983
Fie-n lume pace!
„Fie-n lume pace!” –
Zice o fetiţă.
„Fie-n lume pace!” –
Râde-o garofiţă.
„Fie-n lume pace!” –
Spune-un băieţel.
Fie-n lume pace!
Un simbol – un porumbel.
19 iunie 1983
Privighetoarea
O dulce melodie
Cântă-o privighetoare.
Despre măreaţa glie,
Lună, luceferi, soare.
Toată fiinţa vie
Şi-a încetat mişcarea.
O dulce melodie
Ascultă suflarea.
7 iulie 1984
Bine-ai venit, vacanţă!
Bine-ai venit, vacanţă dragă,
Pe plaiul nostru însorit.
Te-am aşteptat o iarnă-ntreagă
Cu nerăbdare. În sfârşit
Tu ne-ai adus atâtea bucurii,
Şi tabere de-odihnă ca-n poveşti
În care asună glasuri de copii…
Vacanţă scumpă, cât de bună eşti!
Cărăruşa spre bunici ne cheamă,
De-aventuri nu-i chip să te dezici.
Porneşte-te la drum, dar fără teamă
Şi fă-ţi o clasă mare de amici!
9 iunie 1985
Molţi
Aseară a nins şi Molţi,
Căţeluşul meu de pluş,
Găsi uşa descuiată
Şi-o zbughi la săniuş
Iar acolo ştii, măi frate,
Derdeluşu-i minunat!
– Molţi, ia o săniuţă,
Urcă-te neapărat!
Căţeluşul nici n-aşteaptă
Să-l rogi de mai multe ori,
Urcă într-o săniuţă
Şi porneşte repejor.
De-odată el îl vede
Pe tăicuţa meu,
Care vine nu-ş’ de unde
Cu un rucsac greu.
…Tata pune-ncet rucsacul
În snaia mea.
Eu îl iau pe Molţi-n braţe
Şi pornim spre casa-aşa…
14 februarie 1985
Naşterea ploii
Nourii pe cer se joacă,
Se transformă… asta-i lege.
Uite acolo o toloacă,
Dincolo o minge trece.
Pe toloacă două porţi
Pentru joacă stau de-a gata,
Aşteaptă copii în şorţ,
Care mingea să le bată.
Nourii de pe aproape
În copii s-au transformat,
Joacă-n câteva etape
A-nceput, vând şi-a luat.
Gol! Gol! Gol! Încă un gol!
De atâta încordare
Au pornit în jos spre sol
Picuri mari şi plouă tare…
23 noiembrie 1985
Prietenie
Dacă am cânta o dată
Toţi ai globului copii,
Ar cânta cu noi şi luna,
Şi luceferii-argintii.
Dacă am juca o dată
Hora noastră de la sat,
s-ar cutremura pământul,
ca un pom ce-i scuturat.
Dacă ne-am lua de mână
Toţi copiii lumii, noi,
Cu îngemănate braţe
Am cuprinde globu-apoi.
7 iulie 1985
Să ne-nchinăm…
Să ne-nchinăm soarelui, care ne încălzeşte,
Şi pâinii smolite, ce ne hrăneşte,
Îngenunchem în faţa mamei care ne creşte
Şi-a bunului tată ce ne iubeşte.
Să ne-nchinăm meleagului nostru natal,
Limbii materne, în care vorbim.
Şi păcii – tezaur universal,
Întotdeauna ţării în care trăim!
25 august 1985
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Stă falnic pe-acest pământ,
Şi-ndreaptă crengile spre soare,
Neavând teamă de vânt!
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Păzeşte codrul şi via,
Rândunelele din zare,
Nistrul şi întreaga glie!
27 aprilie 1985
Unui băieţel mai mare
Băieţele, băieţele, ce stai sub a mea fereastră,
Fluierând din noapte-n noapte ca o pasăre măiastră?
Băieţele, fugi de-aice, pot să intru în păcat,
Dacă vezi, sunt încă mică, nu-s bună de măritat.
Inima în piept mă doare, n-am puteri ca să mai strig:
Băieţele, intră-n casă, nu sta-n moină, nu sta-n frig!
Băieţele, stai de-aşteaptă, eu voi fi pe veci a ta,
Peste-ani părinţii noştri de ne-or binecuvânta!
27 mai 1985
Lui Ion Creangă
Bădiţă Ioane, adesea te văd,
Ca altădată plin de veselie.
Poate-ai venit să ne citeşti
Vreo amintire din copilărie?
Tu vii la noi cu-o torbă mare –
Mă mir cum nu o scapi pe drum.
Căci tot pe drum ’mneata mai ticluieşti
Interesante pentru noi poveşti.
Apoi le spui – şi tatei şi mămicăi,
Iar uneori bunica tot le ştie;
Probabil că a învăţat şi ea la şcoală
Sau de la moşi le ştie din pruncie.
Dar mie cel mai mult îmi place
Smaranda ceea oşlobană,
Mai toţi vitejii din poveşti
Şi toată lumea năzdrăvană.
Aşa sunt eu. Şi lumea mea
Ce se numeşte SEC-SOR-LUN
E locuită de viteji
Şi de copiii cei mai buni!
4 iunie 1985
Maria
Te zbaţi zbuciumată la ţărmuri, Mare,
Şlefuind stâncile până la luciu.
Oare nu îngropi acolo pietre rare
Sau vreo taină-n adâncu-ţi albăstriu?
Privesc cum delfinii sar în faţă,
Corăbiilor arătându-le drumul.
Pescăruşii ţipă c-un dor de viaţă
Şi peştii înoată cu duiumul.
16 august 1985
Meleagul meu
Meleagul meu străbun
De codri şi de vii,
Arţari ai şi goruni,
Izvoare şi câmpii.
Străbunul meu meleag
În cântece doinit,
Ca aerul de drag
Îmi eşti, meleag iubit!
5 mai 1986
Anul nou
A sosit anul nou, copii,
Bradu-i plin de jucării.
Uităm toate relele
Şi toate belelele.
În jur atâtea bucurii.
Dansează copiii zglobii,
Spun poveşti şi poezii,
Colinde, snoave hazlii.
Moş Crăciun cu sacu-i plin,
Ne-ascultă pe toţi blajin,
Şi ne-mparte jucării,
Dar cum e la voi, copii?
25 decembrie 1986
În aşteptare
– De ce nu vine Moş Crăciun?
Întreabă micuţa Lida,
Oare a ajuns cu bine
Răvaşul meu în Antarctida?
– Nu te nelinişti, că vine,
Îi zice mămica.
– Dar oare unde-a dispărut
Dragul meu tătică?
29 decembrie 1986
Munca
Orice muncă cere jertfe
Fie grele sau uşoare,
Ai parte de bucurii
Fie dese, fie rare.
Orice muncă e frumoasă,
Dacă o iubeşti curat,
Îţi face faţa luminoasă,
Parcă-ai fi un împărat.
Da, eşti împărat al muncii
De lauri încununat…
Ei şi ce dacă pe cap
N-ai coroană de-mpărat?
9 noiembrie 1986
Pescăruşii
Pescăruşii zboară deasupra mării,
Cu mâna la ochi stau şi-i privesc
Până ce se pierd în largul depărtării,
Până hăt departe, ’ncât nici nu-i zăresc.
– Pescăruşi, pescăruşi, ce zburaţi atâta
Deasupra mării ţipând sfâşietor?
– Regele nostru demult hotărât-a
Să-i găsim mireasa, al lui scump odor.
Într-o zi blestemată au început nevoi,
Şi apă căzut-a regina noastră…
De atunci mereu o căutăm noi,
Privind întruna la apa albastră.
– Şi ce vârstă are regele vostru? –
Întreb pescăruşii din depărtare.
– Bătrân, bătrân e regele nostru. –
Şi pescăruşii se pierd în zare…
27 august 1986, Balabanca
Plaiul meu
Uite acolo, pe imaş,
Zburdă-un mieluşel,
Lângă el un fluturaş –
Zboară uşurel.
Un tei creşte lângă poartă,
Iar alături e-o fântână.
Trosnesc lemnele în vatră,
Cântă un cioban la stână.
Iar acolo, mai sus de vie,
Freamătă-o mândră livadă,
Peste lan – o ciocârlie,
Un prăsad creşte-n ogradă.
Am crescut la sânul tău
Şi-ţi ascult întocmai slova,
Plaiul meu din moşi-strămoşi,
Dulce baştină – Moldova!
7 mai 1986
Amintiri din copilărie
lui Ion Creangă
De pe-o stâncă, la răscruce,
Pe-un copac mai scorburos,
Pupăza din tei se uită
La Nică Şotelnicul.
Care în amiaza mare
Se scălda în ştioalnă,
Uitând de grijile mamei.
Apoi atent – cum la cireşe
Ştrengarul Nică a plecat.
C-o vargă tuşa Măriuca
După nepot s-a şi luat.
Ala timpuri apucară:
Şi frumoase, şi urâte,
Dar copilăria-i una,
Care, uite, nu se uită…
Apoi Ionică a plecat să-nveţe –
Crescuse un flăcău sadea
Şi cum lui Trăsnea îi făcuse bicicletă –
Toată viaţa ei nu vor uita!
Şi iată, aducându-şi aminte de toate,
Prin câte i-a fost dat să treacă –
Scrisese-o mare amintire Ion Creangă…
Poate că era şi poveste,
Dar s elipea de sufletul omului,
Ca frunza de creanga pomului,
Şi nimeni nu-o va uita,
Ci s-o ştie va-ncerca.
Fiecare vrea s-o ştie –
„Amintiri din copilărie”.
7 iunie 1987
Neamul meu de legendă
Ştiu tot ce-a fost în poveste,
În ea am trăit şi trăiesc,
Legendă ţara mea este,
Legendă cu-n nume firesc.
Moldovă – Dacie moale,
Strămoşii intrau în baladă,
În clipă ştiau să se scoale,
Dar niciodată – să cadă!
Cu bucurii şi victorii
Au înfruntat pân’ şi moarte.
Eşti hărăzită de glorii
Şi alinată de soartă.
Înscrisă e orice veste
Într-a vieţii agendă…,
Ţara mea de poveste,
Neamul meu de legendă!
23 octombrie 1987
Andrei şi căţeluşul
Andrei din ograda noastră
A-mplinit cinci anişori
Şi plecă la grădiniţă,
Însoţit de-un câinişor.
– Cum te cheamă? Îl întreabă
El pe căţeluş în stradă.
– Ham, ham! Cuţu. Te păzesc
Şi n-am voie să vorbesc.
– De ce? Se miră Andrei
Vrei să mă-nsoţeşti?
Doar nu trag eu de fundiţă
Vreo fetiţă!
– Dar fugi de la grădiniţă!
15 februarie 1987
Steliana Grama,Curcubeul viselor
versuri pentru copii
Concepţie, selecţie şi îngrijire: Claudia Slutu-Grama
Notă asupra ediţiei
Curcubeul viselor
Să facem leagăne din curcubeie,
Să ne-nălţăm cu ele pân’ la soare,
Pân’ dincolo de Calea cea Lactee,
Spre constelaţii viu strălucitoare!
Doar pulbere de aur şi lumină
Noi vom lăsa cândva în urma noastră
Şi-o boltă incredibil de senină,
Şi-o stea inexplicabil de albastră.
În ochi ne licăreşte o scânteie
Şi inima-i cât cosmosul de mare.
Să facem leagăne din curcubeie,
Să ne-avântăm cu ele către soare.
30 ianuarie 2000
Concepţie, selecţie şi îngrijire: Claudia Slutu-Grama
Notă asupra ediţiei
Curcubeul viselor
Să facem leagăne din curcubeie,
Să ne-nălţăm cu ele pân’ la soare,
Pân’ dincolo de Calea cea Lactee,
Spre constelaţii viu strălucitoare!
Doar pulbere de aur şi lumină
Noi vom lăsa cândva în urma noastră
Şi-o boltă incredibil de senină,
Şi-o stea inexplicabil de albastră.
În ochi ne licăreşte o scânteie
Şi inima-i cât cosmosul de mare.
Să facem leagăne din curcubeie,
Să ne-avântăm cu ele către soare.
30 ianuarie 2000
Prefaţă
Steaua este imposibil să nu râvnească la stele, la cununa lor radioasă şi misterioasă, pe care Steliana Grama le întruneşte şi le reprezintă metaforic şi deic în deplinul înţeles al cuvântului cu rădăcină în cer. „Emigrând” din „noaptea” trăirilor socioumane şi dramatice „într-un vers”, iar apoi treptat din „vers în vers” într-o carte” a Ei, din Acasa sufletului ei ceresc, „emigrând” „în visul de sub fereastră” şi „cu visul pornind prin Univers” cu o atare „carte” personal-atitudinală şi original-originară (gen „Curcubeul viselor”…), sosia lirică steliană şi-„a aprins” realmente multjinduitul „Curcubeu stelar pe bolta albastră” a cuvintelor / a poeziei naţionale, astfel decantându-i zeieşte vocaţia şi revelaţia formelor ce le-a plătit la propriu şi la figurat cu „partea ei de zbor”, lividamianian vorbind, şi de suflet care „nu poate fi oprită”, pentru că e una temerară, sorină şi divină, stelian-vizionară.
Tudor Palladi
Tudor Palladi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
