Cap.I CONTINENTUL DE CIOCOLATĂ

Frunzele
Cad frunzele în toamnă
Sub cerul ţării mele,
Rotindu-se prin aer,
Ca nişte păsărele.

Sub cerul ţării mele,
Se-nvârt, ţinându-se de mână,
Vroind parcă să spună:
„Nici noi nu suntem singurele!”

Cad frunzele de aur!
Toamna mi-e sora mică
Şi eu mă duc la şcoală
C-un covrig şi cu-o cordică.
2 septembrie 1981

Sinceritate
Am primit astăzi un „5”
La citire, iată-l!
Dar sunt tare necăjit
C-am primit astăzi un „2”
La purtare, bată-l….
4 iunie 1982

La drum
Mă pornesc peste coline
C-un prieten lângă mine,
Ne plimbăm voios pe vale
Şi culegem flori în cale.

Hop, în faţă o broscuţă,
Noi o rupem la fuguţa
Şi acasă cu năduf
Am făcut o dată: „Ufff!”.
9 iunie 1982

Ţânţarul ghiduş
Un ţânţar am prins – ghiduş,
Tru-li-luş, tru-li-luş!
Drag mi-i blândul ţânţăraş,
Tru-li-laş, tru-li-laş!

Dar e trist ţânţarul meu
Şi ce-ar fi, adică,
Să mă joc mai bine eu
C-o mică furnică?

Dar şi ei să umble-i place
Şi e tristă foarte!
Ian s-o las mai bine-n pace
Şi să-mi iau o carte!
7 iunie 1982

Vine primăvara
Ploaia bate-n geamuri,
Râul se dezgheaţă –
Vine primăvara
Peste plaiuri.

Soarele-asfinţeşte,
Luna-nsă răsare.
Steaua spune-n Ţară:
„Vine primăvara!”.
5 martie 1982

La şcoală
Dzin-dzin-zin-in!
Clopoţelul sună.
Dzin-dzin-zin-in!
Şi la carte ne adună.

Iar învăţătorii,
Rumeni ca bujorii
Ne aşteaptă-n sală
Să venim la şcoală.

Dzin-dzin-zin,
Clopoţelul sună.
Dzin-dzin-zin!
Şi la carte ne adună!
5 septembrie 1982

Pisica
Noi avem o pisicuţă
Foarte, foarte miticuţă.
Ziua-ntreagă se hrăneşte
Doar cu lapte şi cu peşte.
4 iunie 1982

Rodica
Rodica de la mama,
Care lucrează-n vie,
Mănâncă-un strug de poamă,
Gândindu-se la glie:

„Când eu voi fi matură,
Lucra-voi vieriţă…
Dar pân’ atunci lucrez
La mine-n grădiniţă”.
10 aprilie 1983

Cartea
Aflăm din carte multă-nţelepciune,
Despre-a noastră limbă şi despre-al nostru plai,
Deci s-o păstrăm mereu ca pe-o minune –
Să ne-nfrumuseţeze-al nostru trai.
18 ianuarie 1983

Fie-n lume pace!
„Fie-n lume pace!” –
Zice o fetiţă.
„Fie-n lume pace!” –
Râde-o garofiţă.
„Fie-n lume pace!” –
Spune-un băieţel.
Fie-n lume pace!
Un simbol – un porumbel.
19 iunie 1983

Privighetoarea
O dulce melodie
Cântă-o privighetoare.
Despre măreaţa glie,
Lună, luceferi, soare.

Toată fiinţa vie
Şi-a încetat mişcarea.
O dulce melodie
Ascultă suflarea.
7 iulie 1984

Bine-ai venit, vacanţă!
Bine-ai venit, vacanţă dragă,
Pe plaiul nostru însorit.
Te-am aşteptat o iarnă-ntreagă
Cu nerăbdare. În sfârşit

Tu ne-ai adus atâtea bucurii,
Şi tabere de-odihnă ca-n poveşti
În care asună glasuri de copii…
Vacanţă scumpă, cât de bună eşti!

Cărăruşa spre bunici ne cheamă,
De-aventuri nu-i chip să te dezici.
Porneşte-te la drum, dar fără teamă
Şi fă-ţi o clasă mare de amici!
9 iunie 1985

Molţi
Aseară a nins şi Molţi,
Căţeluşul meu de pluş,
Găsi uşa descuiată
Şi-o zbughi la săniuş

Iar acolo ştii, măi frate,
Derdeluşu-i minunat!
– Molţi, ia o săniuţă,
Urcă-te neapărat!

Căţeluşul nici n-aşteaptă
Să-l rogi de mai multe ori,
Urcă într-o săniuţă
Şi porneşte repejor.

De-odată el îl vede
Pe tăicuţa meu,
Care vine nu-ş’ de unde
Cu un rucsac greu.

…Tata pune-ncet rucsacul
În snaia mea.
Eu îl iau pe Molţi-n braţe
Şi pornim spre casa-aşa…
14 februarie 1985

Naşterea ploii
Nourii pe cer se joacă,
Se transformă… asta-i lege.
Uite acolo o toloacă,
Dincolo o minge trece.
Pe toloacă două porţi
Pentru joacă stau de-a gata,
Aşteaptă copii în şorţ,
Care mingea să le bată.
Nourii de pe aproape
În copii s-au transformat,
Joacă-n câteva etape
A-nceput, vând şi-a luat.
Gol! Gol! Gol! Încă un gol!
De atâta încordare
Au pornit în jos spre sol
Picuri mari şi plouă tare…
23 noiembrie 1985

Prietenie
Dacă am cânta o dată
Toţi ai globului copii,
Ar cânta cu noi şi luna,
Şi luceferii-argintii.
Dacă am juca o dată
Hora noastră de la sat,
s-ar cutremura pământul,
ca un pom ce-i scuturat.
Dacă ne-am lua de mână
Toţi copiii lumii, noi,
Cu îngemănate braţe
Am cuprinde globu-apoi.
7 iulie 1985

Să ne-nchinăm…
Să ne-nchinăm soarelui, care ne încălzeşte,
Şi pâinii smolite, ce ne hrăneşte,
Îngenunchem în faţa mamei care ne creşte
Şi-a bunului tată ce ne iubeşte.

Să ne-nchinăm meleagului nostru natal,
Limbii materne, în care vorbim.
Şi păcii – tezaur universal,
Întotdeauna ţării în care trăim!
25 august 1985

Stejarul lui Ştefan cel Mare
Stejarul lui Ştefan cel Mare
Stă falnic pe-acest pământ,
Şi-ndreaptă crengile spre soare,
Neavând teamă de vânt!

Stejarul lui Ştefan cel Mare
Păzeşte codrul şi via,
Rândunelele din zare,
Nistrul şi întreaga glie!
27 aprilie 1985

Unui băieţel mai mare
Băieţele, băieţele, ce stai sub a mea fereastră,
Fluierând din noapte-n noapte ca o pasăre măiastră?
Băieţele, fugi de-aice, pot să intru în păcat,
Dacă vezi, sunt încă mică, nu-s bună de măritat.
Inima în piept mă doare, n-am puteri ca să mai strig:
Băieţele, intră-n casă, nu sta-n moină, nu sta-n frig!
Băieţele, stai de-aşteaptă, eu voi fi pe veci a ta,
Peste-ani părinţii noştri de ne-or binecuvânta!
27 mai 1985

Lui Ion Creangă
Bădiţă Ioane, adesea te văd,
Ca altădată plin de veselie.
Poate-ai venit să ne citeşti
Vreo amintire din copilărie?

Tu vii la noi cu-o torbă mare –
Mă mir cum nu o scapi pe drum.
Căci tot pe drum ’mneata mai ticluieşti
Interesante pentru noi poveşti.

Apoi le spui – şi tatei şi mămicăi,
Iar uneori bunica tot le ştie;
Probabil că a învăţat şi ea la şcoală
Sau de la moşi le ştie din pruncie.

Dar mie cel mai mult îmi place
Smaranda ceea oşlobană,
Mai toţi vitejii din poveşti
Şi toată lumea năzdrăvană.

Aşa sunt eu. Şi lumea mea
Ce se numeşte SEC-SOR-LUN
E locuită de viteji
Şi de copiii cei mai buni!
4 iunie 1985

Maria
Te zbaţi zbuciumată la ţărmuri, Mare,
Şlefuind stâncile până la luciu.
Oare nu îngropi acolo pietre rare
Sau vreo taină-n adâncu-ţi albăstriu?
Privesc cum delfinii sar în faţă,
Corăbiilor arătându-le drumul.
Pescăruşii ţipă c-un dor de viaţă
Şi peştii înoată cu duiumul.
16 august 1985

Meleagul meu
Meleagul meu străbun
De codri şi de vii,
Arţari ai şi goruni,
Izvoare şi câmpii.

Străbunul meu meleag
În cântece doinit,
Ca aerul de drag
Îmi eşti, meleag iubit!
5 mai 1986

Anul nou
A sosit anul nou, copii,
Bradu-i plin de jucării.
Uităm toate relele
Şi toate belelele.

În jur atâtea bucurii.
Dansează copiii zglobii,
Spun poveşti şi poezii,
Colinde, snoave hazlii.

Moş Crăciun cu sacu-i plin,
Ne-ascultă pe toţi blajin,
Şi ne-mparte jucării,
Dar cum e la voi, copii?
25 decembrie 1986

În aşteptare
– De ce nu vine Moş Crăciun?
Întreabă micuţa Lida,
Oare a ajuns cu bine
Răvaşul meu în Antarctida?

– Nu te nelinişti, că vine,
Îi zice mămica.
– Dar oare unde-a dispărut
Dragul meu tătică?
29 decembrie 1986

Munca
Orice muncă cere jertfe
Fie grele sau uşoare,
Ai parte de bucurii
Fie dese, fie rare.

Orice muncă e frumoasă,
Dacă o iubeşti curat,
Îţi face faţa luminoasă,
Parcă-ai fi un împărat.

Da, eşti împărat al muncii
De lauri încununat…
Ei şi ce dacă pe cap
N-ai coroană de-mpărat?
9 noiembrie 1986

Pescăruşii
Pescăruşii zboară deasupra mării,
Cu mâna la ochi stau şi-i privesc
Până ce se pierd în largul depărtării,
Până hăt departe, ’ncât nici nu-i zăresc.

– Pescăruşi, pescăruşi, ce zburaţi atâta
Deasupra mării ţipând sfâşietor?
– Regele nostru demult hotărât-a
Să-i găsim mireasa, al lui scump odor.

Într-o zi blestemată au început nevoi,
Şi apă căzut-a regina noastră…
De atunci mereu o căutăm noi,
Privind întruna la apa albastră.

– Şi ce vârstă are regele vostru? –
Întreb pescăruşii din depărtare.
– Bătrân, bătrân e regele nostru. –
Şi pescăruşii se pierd în zare…
27 august 1986, Balabanca

Plaiul meu
Uite acolo, pe imaş,
Zburdă-un mieluşel,
Lângă el un fluturaş –
Zboară uşurel.

Un tei creşte lângă poartă,
Iar alături e-o fântână.
Trosnesc lemnele în vatră,
Cântă un cioban la stână.

Iar acolo, mai sus de vie,
Freamătă-o mândră livadă,
Peste lan – o ciocârlie,
Un prăsad creşte-n ogradă.

Am crescut la sânul tău
Şi-ţi ascult întocmai slova,
Plaiul meu din moşi-strămoşi,
Dulce baştină – Moldova!
7 mai 1986

Amintiri din copilărie
lui Ion Creangă
De pe-o stâncă, la răscruce,
Pe-un copac mai scorburos,
Pupăza din tei se uită
La Nică Şotelnicul.
Care în amiaza mare
Se scălda în ştioalnă,
Uitând de grijile mamei.
Apoi atent – cum la cireşe
Ştrengarul Nică a plecat.
C-o vargă tuşa Măriuca
După nepot s-a şi luat.
Ala timpuri apucară:
Şi frumoase, şi urâte,
Dar copilăria-i una,
Care, uite, nu se uită…
Apoi Ionică a plecat să-nveţe –
Crescuse un flăcău sadea
Şi cum lui Trăsnea îi făcuse bicicletă –
Toată viaţa ei nu vor uita!
Şi iată, aducându-şi aminte de toate,
Prin câte i-a fost dat să treacă –
Scrisese-o mare amintire Ion Creangă…
Poate că era şi poveste,
Dar s elipea de sufletul omului,
Ca frunza de creanga pomului,
Şi nimeni nu-o va uita,
Ci s-o ştie va-ncerca.
Fiecare vrea s-o ştie –
„Amintiri din copilărie”.
7 iunie 1987

Neamul meu de legendă
Ştiu tot ce-a fost în poveste,
În ea am trăit şi trăiesc,
Legendă ţara mea este,
Legendă cu-n nume firesc.

Moldovă – Dacie moale,
Strămoşii intrau în baladă,
În clipă ştiau să se scoale,
Dar niciodată – să cadă!

Cu bucurii şi victorii
Au înfruntat pân’ şi moarte.
Eşti hărăzită de glorii
Şi alinată de soartă.

Înscrisă e orice veste
Într-a vieţii agendă…,
Ţara mea de poveste,
Neamul meu de legendă!
23 octombrie 1987

Andrei şi căţeluşul
Andrei din ograda noastră
A-mplinit cinci anişori
Şi plecă la grădiniţă,
Însoţit de-un câinişor.

– Cum te cheamă? Îl întreabă
El pe căţeluş în stradă.
– Ham, ham! Cuţu. Te păzesc
Şi n-am voie să vorbesc.

– De ce? Se miră Andrei
Vrei să mă-nsoţeşti?
Doar nu trag eu de fundiţă
Vreo fetiţă!
– Dar fugi de la grădiniţă!
15 februarie 1987